„Primărie de familie?” Suspiciuni de fals și abuz în serviciu, apropiați în funcții-cheie, jigniri și „avocați scumpi”
Primarul, fostul viceprimar, responsabilul de urbanism și secretara instituției sunt legați prin relații de familie sau de cununie. Înregistrările făcute publice dezvăluie un limbaj greu de imaginat într-o instituție publică, iar documentele oficiale ridică întrebări serioase despre felul în care funcționează Primăria Romuli.
Ce se întâmplă în Primăria Romuli?
Aceasta este întrebarea care circulă tot mai insistent după apariția unor înregistrări audio în care reprezentanți ai administrației locale discută cu cetățenii într-un mod care pare foarte departe de conduita așteptată într-o instituție publică.
Primarul vorbește despre avocați „care nu sunt ieftini” și despre recuperarea banilor „până la ultimul leu”. Responsabilul de urbanism folosește o expresie vulgară la adresa unui cetățean și îi cere unei persoane să „nu se sucească” dacă se ajunge în instanță. Într-o altă discuție, nerespectarea unor obligații față de Inspectoratul de Stat în Construcții este prezentată de primar drept un „bine” făcut oamenilor.
Luate separat, aceste declarații ar putea fi prezentate drept simple ieșiri nefericite. Privite împreună cu documentele oficiale și cu legăturile dintre persoanele care ocupă sau au ocupat funcții importante, ele conturează însă imaginea unei administrații închise, în care familia, relațiile de cununie și autoritatea publică par să se intersecteze constant.
O rețea de familie și cununie în jurul primăriei
În centrul acestei situații se află primarul M.I., fostul viceprimar M.V.D. și responsabilul de urbanism M.D.F.
Între primar și fostul viceprimar există o relație de cununie. Fostul viceprimar M.V.D. este tatăl responsabilului de urbanism M.D.F., iar actuala secretară a primăriei este verișoara primarului.
Relațiile de rudenie sau de cununie nu sunt ilegale prin ele însele. Problema apare atunci când persoane atât de apropiate ocupă poziții-cheie și sunt implicate în același circuit administrativ, în emiterea actelor, soluționarea cererilor și gestionarea reclamațiilor care îi privesc direct sau indirect pe ceilalți.
Practic, cetățeanul care reclamă activitatea responsabilului de urbanism ajunge să se adreseze unei instituții conduse de o persoană legată prin cununie de tatăl acestuia, în timp ce o altă funcție importantă este ocupată de verișoara primarului.
Apare astfel întrebarea esențială:
Poate Primăria Romuli să-și verifice imparțial propriii oameni atunci când între persoanele aflate în funcții-cheie există asemenea legături?
Responsabilul de urbanism: funcție publică și activitate privată în același domeniu
O altă problemă importantă îl privește pe M.D.F., responsabil în domeniul urbanismului, care apare în documente și prin intermediul unei forme de activitate profesională privată în domeniul topografiei și cadastrului.
Această dublă calitate ridică suspiciunea unui posibil conflict de interese care trebuie verificat de instituțiile competente.
Întrebările sunt directe:
- A întocmit documentații în calitate de profesionist privat care au ajuns ulterior să fie analizate de el în calitate de funcționar?
- A participat la verificarea sau avizarea unor acte în care fusese implicat anterior prin activitatea sa privată?
- A obținut venituri din servicii prestate unor persoane ale căror documentații treceau prin compartimentul în care lucra?
- S-a abținut în situațiile în care exista un interes personal sau profesional?
- Cine din Primăria Romuli a verificat această suprapunere de roluri?
Nu se poate afirma că există juridic un conflict de interese înaintea unei verificări oficiale. Dar suprapunerea dintre funcția publică și activitatea privată din același domeniu reprezintă o problemă legitimă de interes public, nu un simplu detaliu personal.
Limbaj șocant din partea unui funcționar
Într-o înregistrare audio, M.D.F. folosește la adresa cetățeanului o expresie extrem de vulgară, afirmând, în esență, că acesta nu are ce să-i facă decât „să-l pupe în cur”.
Un asemenea limbaj ar fi revoltător în orice împrejurare. Venit din partea unei persoane care lucrează într-o instituție publică și discută despre o situație legată de activitatea sa administrativă, devine cu atât mai grav.
În aceeași conversație, funcționarul îi solicită unei persoane direct implicate în situația litigioasă să „nu se sucească” dacă se ajunge în instanță.
De ce discută un funcționar public despre poziția pe care o persoană direct implicată în situația litigioasă ar trebui să o mențină într-un eventual proces? Ce interes avea ca aceasta să nu-și schimbe declarațiile ori atitudinea?
Înregistrarea nu stabilește singură săvârșirea unei infracțiuni, însă comportamentul surprins depășește cu mult limitele unei discuții administrative normale și justifică o verificare disciplinară serioasă.
Primarul răspunde cu „avocați care nu sunt ieftini”
Nici reacția primarului M.I. nu este mai liniștitoare.
În timp ce cetățeanul solicita documente și vorbea despre posibilitatea de a se adresa instanței, primarul afirmă că are „avocați care nu sunt ieftini” și că va recupera banii „până la ultimul leu”.
Orice persoană, inclusiv un primar, are dreptul să fie asistată de avocat. Dar contextul în care sunt invocate costurile unor avocați în fața unui cetățean care cere acte și explicații poate transforma afirmația într-o formă de presiune sau descurajare.
Mesajul perceput de cetățean este simplu: dacă mergi mai departe, noi avem avocați scumpi și vei plăti.
O instituție publică ar trebui să răspundă prin acte, transparență și argumente legale, nu prin demonstrații de forță financiară.
Mai apare și o altă întrebare:
Avocații invocați sunt plătiți personal de primar sau din bugetul comunei?
Dacă sunt achitați din bani publici, locuitorii comunei au dreptul să afle valoarea contractelor, obiectul serviciilor juridice și dacă resursele primăriei sunt folosite pentru apărarea instituției sau a intereselor personale ale unor funcționari.
„Le facem un bine oamenilor” prin neîndeplinirea obligațiilor?
Una dintre cele mai controversate declarații îi aparține tot primarului.
Încercând să explice modul în care administrația îi „ajută” pe cetățeni, acesta vorbește despre neîndeplinirea obligațiilor față de Inspectoratul de Stat în Construcții ca despre un „bine” făcut oamenilor.
Declarația capătă greutate deoarece Inspectoratul Județean în Construcții Bistrița-Năsăud a confirmat oficial, în cazul verificat, lipsa notificărilor privind începerea și finalizarea lucrărilor, precum și neachitarea cotelor legale.
Primarul nu poate decide cui îi sunt aplicate obligațiile legale și cine este „ajutat” să le evite. Primăria are atribuții privind disciplina în construcții, nu dreptul de a transforma respectarea legii într-o alegere sau într-o favoare acordată cetățenilor.
Mai mult, formularea folosită de edil pare să indice că nu vorbește despre o singură situație, ci despre un mod de lucru aplicat „oamenilor”.
De aici rezultă o întrebare cu adevărat explozivă:
În câte situații Primăria Romuli a tolerat neîndeplinirea obligațiilor legale, considerând că astfel le face cetățenilor „un bine”?
Acte cerute luni întregi și răspunsuri care nu clarifică situația
Cetățeanul susține că a solicitat timp de aproximativ două luni copii ale unor documente care îl priveau direct, fără să le primească integral și la timp.
În locul unei clarificări transparente, ar fi urmat amânări, refuzuri și răspunsuri contradictorii.
Acest comportament alimentează suspiciunea că regulile nu sunt aplicate unitar, ci adaptate în funcție de interesul instituției din acel moment.
Dacă actele sunt legale și administrația nu are nimic de ascuns, de ce nu sunt prezentate complet, rapid și fără presiuni asupra celui care le solicită?
Oamenii primăriei par să se apere reciproc
Imaginea care rezultă din aceste materiale nu este aceea a unui incident izolat.
Responsabilul de urbanism folosește un limbaj jignitor și discută despre cum ar trebui să se comporte o persoană într-un eventual proces. Primarul invocă avocați costisitori și descrie omiterea unor obligații drept un „bine”. Solicitările de documente sunt întâmpinate cu amânări și răspunsuri neclare.
Peste toate acestea se suprapun relațiile dintre persoanele aflate în poziții-cheie:
- primarul M.I. și fostul viceprimar M.V.D. – legați prin cununie;
- M.V.D. – tatăl responsabilului de urbanism M.D.F.;
- actuala secretară – verișoara primarului;
- M.D.F. – funcționar în urbanism și, în același timp, implicat într-o activitate privată dintr-un domeniu conex.
Nu este vorba doar despre cine cu cine este rudă. Este vorba despre ce se întâmplă când un cetățean reclamă una dintre aceste persoane și cere ca aceeași instituție, controlată de apropiații ei, să facă lumină.
Cazul a ajuns într-un dosar penal
Aspectele reclamate sunt cercetate în dosarul penal nr. 421/194/P/2026.
În cursul cercetărilor au fost depuse documente oficiale, răspunsuri ale instituțiilor, fotografii și înregistrări audio, iar persoana care a formulat sesizarea a fost audiată în calitate de persoană vătămată.
Existența unui dosar penal nu înseamnă că persoanele vizate sunt vinovate. Răspunderea poate fi stabilită numai de organele judiciare și, definitiv, de instanță.
Totuși, existența dosarului și probele depuse arată că nu este vorba doar despre simple afirmații, ci despre suspiciuni susținute de documente oficiale, înregistrări și fotografii, care fac obiectul unei cercetări penale.
Întrebările care pot zgudui Primăria Romuli
Primarul și conducerea instituției trebuie să răspundă public:
- Ce măsuri au fost luate după apariția înregistrărilor cu limbajul vulgar al responsabilului de urbanism?
- A fost declanșată vreo cercetare disciplinară?
- De ce îi cere M.D.F. unei persoane să „nu se sucească” dacă se ajunge în instanță?
- A prestat M.D.F. servicii private în dosare pe care le-a gestionat și ca funcționar?
- A fost verificată existența unui conflict de interese sau a unei incompatibilități?
- De ce primarul invocă avocați „care nu sunt ieftini” în discuția cu un cetățean?
- Cine plătește acești avocați și cât costă serviciile juridice suportate din bugetul local?
- De ce neîndeplinirea unor obligații legale este prezentată drept un „bine” făcut oamenilor?
- În câte alte cazuri s-a procedat în același mod?
- Ce rol au avut persoanele înrudite sau legate prin cununie în soluționarea reclamațiilor?
- De ce documentele solicitate nu au fost comunicate complet și fără întârziere?
- Cine poate efectua un control cu adevărat independent asupra acestei instituții?
Nu mai este vorba despre un caz izolat. Este vorba despre modul în care se exercită puterea la Romuli.
Ceea ce se întâmplă la Romuli depășește cu mult limitele unui dosar administrativ.
Este vorba despre comportamentul unor reprezentanți ai autorității locale, despre felul în care sunt tratați cetățenii care cer explicații și despre o instituție în care funcțiile publice sunt ocupate de persoane legate între ele prin familie și cununie.
Este vorba despre un funcționar care jignește și discută despre poziția unei persoane într-un proces. Despre un primar care răspunde invocând avocați costisitori. Despre obligații legale prezentate drept opționale și despre documente care ajung greu la cetățeanul care le solicită.
Fiecare dintre aceste elemente trebuie verificat separat. Împreună, însă, ele ridică o suspiciune mult mai gravă:
La Romuli funcționează o instituție publică în interesul tuturor cetățenilor sau un cerc închis, în care rudele și apropiații se protejează reciproc?
Primăria Romuli și toate persoanele menționate trebuie să beneficieze de dreptul la replică, iar răspunsurile lor trebuie publicate. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive, persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Dar înregistrările există. Documentele oficiale există. Legăturile dintre persoanele-cheie există.
Iar întrebările nu mai pot fi ascunse sub preș.
Înregistrările audio menționate în acest articol, precum și o parte dintre documentele oficiale relevante, pot fi consultate pe contul de TikTok IA INFO PUBLICE