Procedeul este simplu: un localnic depune la Primăria Romuli proiectul tehnic pentru construirea unei case, în care exista deja planul de situație necesar. Bazându-se pe faptul că omul nu cunoaște procedura și are încredere în funcționarul care îi verifică actele, responsabilul de urbanism îi solicită încă o dată același tip de plan și îl întocmește chiar el, prin propriul PFA. Astfel, cetățeanul ajunge să primească din nou ceea ce avea deja în proiect. Ulterior, ambele planuri sunt introduse în aceeași documentație și vizate de Primărie în aceeași zi. Beneficiarul susține că a plătit fără să primească document fiscal, în timp ce, conform răspunsului oficial transmis de Primăria Romuli Instituției Prefectului, documentul ar fi fost oferit gratuit.
Omul obișnuit nu cunoaște toate regulile din urbanism. Atunci când responsabilul din Primărie îi spune că mai are nevoie de un act, acesta presupune că documentul este obligatoriu și urmează indicațiile primite.
Un caz documentat la Primăria Romuli arată însă cum această lipsă de informație poate transforma cetățeanul în clientul privat al persoanei care îi gestionează actele.
În proiectul tehnic pentru construirea unei case exista deja un plan de situație realizat de specialiști. Cu toate acestea, responsabilul de urbanism a solicitat încă un plan de același tip și l-a întocmit chiar el, prin propriul PFA.
Beneficiarul susține că a plătit pentru document, dar nu a primit factură, chitanță sau un alt act fiscal.
Planul exista deja în proiect
Primul plan este o planșă tehnică realizată de proiectant și inclusă în proiectul construcției. Documentul prezintă amplasamentul casei, dimensiunile, suprafețele și celelalte elemente tehnice necesare.
Al doilea plan a fost realizat de responsabilul de urbanism prin activitatea sa privată. Pe acesta apar semnătura executantului și ștampila PFA.
Așadar, cetățeanul nu era lipsit de plan. Documentul exista deja în proiectul tehnic, însă i-a fost solicitat încă unul.
Întrebarea firească este:
Ce informație necesară conținea planul suplimentar și nu exista deja în planul profesional realizat de proiectant?
Dacă primul document nu era suficient, Primăria trebuie să arate exact ce îi lipsea. Dacă era suficient, atunci trebuie explicat de ce cetățeanului i-a fost solicitat încă unul.
Aceeași persoană realizează documentul, iar planul revine la Primărie
După ce a fost întocmit prin PFA-ul responsabilului de urbanism, planul suplimentar a revenit în Primăria în care acesta lucra și a fost introdus în documentația pentru autorizarea casei.
Mai mult, planul inițial și cel realizat ulterior au fost vizate spre neschimbare în aceeași zi: 11 iunie 2021.
Primăria Romuli confirmă oficial că ambele documente au făcut parte din documentația tehnică depusă pentru obținerea autorizației de construire.
Circuitul poate fi prezentat simplu:
Cetățeanul depune proiectul cu planul existent → responsabilul de urbanism solicită încă un plan → îl realizează prin propriul PFA → documentul revine în aceeași Primărie → ambele planuri sunt vizate în aceeași zi.
Apare astfel o suprapunere evidentă între activitatea privată și funcția exercitată în instituția publică.
Beneficiarul spune că a plătit. Primăria spune că a fost gratuit
Beneficiarul susține că planul suplimentar a fost achitat, fără să primească factură, chitanță sau un alt document fiscal.
Primăria Romuli oferă însă o explicație diferită.
Conform răspunsului oficial transmis Instituției Prefectului, planul ar fi fost oferit gratuit beneficiarului, pentru identificarea cât mai corectă a amplasamentului construcției.
În răspuns nu este indicat însă un contract, o declarație de gratuitate, un proces-verbal de predare sau un alt document din anul 2021 care să demonstreze caracterul gratuit al serviciului.
Rămân astfel două versiuni opuse:
- beneficiarul susține că a plătit și nu a primit document fiscal;
- Primăria afirmă că serviciul a fost gratuit.
Stabilirea adevărului nu se poate face doar prin declarații. ANAF poate verifica evidențele PFA-ului și poate stabili dacă lucrarea a fost înregistrată, dacă a existat o plată și dacă au fost respectate obligațiile fiscale.
Chiar și gratuit, legătura cu funcția publică trebuie verificată
Problema nu dispare automat dacă Primăria dovedește că planul a fost oferit gratuit.
Articolul 96 din Legea nr. 161/2003 prevede că funcționarii publici pot desfășura activități în sectorul privat numai dacă acestea nu au legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate în funcția publică.
În acest caz, un angajat din domeniul urbanismului a întocmit, prin activitatea sa privată, un document pentru un cetățean al cărui dosar a ajuns chiar la compartimentul în care lucra.
Agenția Națională de Integritate trebuie să stabilească statutul exact al angajatului, atribuțiile din fișa postului și dacă această suprapunere a produs o situație de incompatibilitate sau conflict de interese.
Inspectoratul de Stat în Construcții trebuie să verifice dacă al doilea plan era necesar, cine l-a verificat și de ce au fost vizate în aceeași zi două planuri pentru aceeași construcție.
Întrebările la care Primăria trebuie să răspundă
Primăria Romuli trebuie să explice public:
- de ce a fost solicitat un al doilea plan, dacă unul exista deja în proiect;
- ce îi lipsea planului profesional realizat de proiectant;
- cine a verificat documentul realizat prin PFA;
- de ce ambele planuri au fost vizate spre neschimbare ;
- ce document din anul 2021 dovedește că serviciul a fost gratuit;
- dacă au mai existat cetățeni care au primit documente prin PFA-ul persoanei care le gestiona actele în Primărie.
Omul nu știe. Funcționarul știe
Cetățeanul care intră într-o Primărie are încredere că actele solicitate sunt necesare. El nu știe întotdeauna ce documente se află deja în proiect și nici nu își permite să contrazică persoana de care depinde autorizarea construcției.
Funcționarul, în schimb, cunoaște procedura.
Tocmai de aceea, poziția publică nu trebuie folosită pentru a transforma cetățenii în clienți ai unei activități private.
În cazul prezentat, planul exista deja. A fost întocmit încă unul prin PFA-ul responsabilului de urbanism, iar ambele au fost vizate de Primărie în aceeași zi.
Beneficiarul spune că a plătit fără să primească document fiscal. Primăria spune că planul a fost gratuit.
Acum, instituțiile competente trebuie să stabilească de ce a fost necesar documentul suplimentar, dacă a existat plata și dacă funcția publică a fost folosită în beneficiul unei activități private.
Documentele pe care fiecare cetățean trebuie să le vadă
Planul profesional existent în proiect
Planul de situație care exista deja în proiect și care poartă avizarea, semnătura și ștampila lui Moț D.F.
Planul realizat contra cost prin PFA
Planul realizat ulterior prin activitatea privată. Pe document apar ștampila PFA, precum și avizarea, semnătura și ștampila lui Moț D.F.
Cele două planuri au fost avizate în aceeași zi de aceeași persoană. Recomandăm evidențierea datei, semnăturii, ștampilei de avizare și ștampilei PFA.
Priviți actele și puneți întrebări
O Primărie nu este proprietatea primarului, a finului său sau a funcționarilor din interior.
Este instituția oamenilor.
Cetățeanul nu trebuie transformat în clientul privat al persoanei care îi verifică actele. Nu trebuie să plătească din nou pentru un document pe care îl avea deja doar pentru că nu cunoaște procedura și are încredere în funcționar.
În cazul prezentat, documentele arată două planuri avizate de aceeași persoană, în aceeași zi. Unul exista deja în proiect. Celălalt a fost realizat contra cost prin PFA-ul responsabilului de urbanism și poartă inclusiv ștampila activității sale private.
Acestea sunt faptele care trebuie explicate.
Oamenii din Romuli trebuie să se uite atent la acte și să se întrebe dacă au trecut și ei prin situații asemănătoare.
Li s-au cerut documente pe care poate le aveau deja? Au fost îndrumați către persoane din Primărie sau apropiate acesteia? Au plătit servicii private funcționarilor de care depindeau cererile lor?
Tăcerea păstrează mecanismul. Întrebările îl scot la lumină.
Moț D.F. și Primăria Comunei Romuli au dreptul să transmită un punct de vedere, pe care îl vom publica.
Până atunci, întrebarea rămâne:
A fost funcția din Primărie folosită pentru a ajuta cetățeanul sau pentru a-l transforma în clientul PFA-ului care îi controla actele?
